Sos Bechamel dupa reteta lui Wolfgang Puck #Franta
Bucataria frantuzeasca se bazeaza foarte mult pe sosuri, probabil asta e si motivul pentru care eu m-am tinut departe de ea vreme buna. Dar pe masura ce incepi sa o descoperi, devine irezistibila si un etalon.
Marie Antoine-Carême a fost prima care a organizat toate sosurile frantuzesti in patru categorii mari, sosuri fundamentale sau “mother sauces”. Apoi faimosul Auguste Escoffier a mai adaugat unul si acum sunt cinci “mother sauces”. Patru din cele cinci au aceiasi baza, numita roux, acel amestec care face sosul sa fie sos. Unele sosuri precum cele de rosii se face prin gatirea la temperatura mica pana se reduce lichidul, iar altele au nevoie de ceva in plus, mai exact acest roux. Pe scurt, prajesti faina in grasime inainte sa adaugi lichidul pe care il vrei ingrosat.
Fie ca vrei o portie adevarata de macaroni and cheese, niste spanac cremos, lasagna cu crusta aurie sau cel mai bun croque monsieur – faimosul sandwich frantuzesc, sosul Bechamel este cel de care ai nevoie. Recunosc ca am fost foarte sceptica inainte sa il fac pentru ca nici ingredientele nu ma tentau si nici experientele trecute cu acest sos, dar e absolul minunat. L-as fi mancat simplu, pe paine. Aveam de hranit vreo 50 de persoane la Umami Brunch, asa ca nu am putut sa ma bucur de el prea mult, insa abia astept sa imi fac o portie doar pentru mine.
Bine de stiut: Multi mi-au spus ca sosul asta, desi nu pare, e greu de facut. Cel putin sa obtii gustul si textura potrivite. Sugestia mea este doar sa iti iei un ajutor la prima experienta, ca sa iti puna laptele in timp ce tu amesteci. Singura dificultate e ca pana pui cam 1/3 din cantitate de lapte e destul de mare riscul sa se lipeasca sau sa faca cocoloase.
INGREDIENTE
70g unt
32g faina
1l lapte
2 lingurite de sare
1/2 lingurita de nucsoara
2 galbenusuri
MOD DE PREPARARE
Pune laptele la fiert si mentine-l aproape de punctul de fierbere pana la final, dar ai grija sa nu dea in foc si nici sa nu faca pojghita, ca sa poti avea o consistenta foarte fina a sosului.
Intr-o oala cu fundul gros pune untul la topit. Cand fierbe si e topit in totalitate, pune faina si amesteca bine vreo 5 minute. E important sa se coaca bine faina, altfel sosul tau va avea un gust nepotrivit. In tot acest timo flacara la aragaj este mica. Adauga cate un polonic de lapte fierbinte si amesteca continuu pana interegrezi tot laptele. Poti sa te uiti la ceas cand incepi sa adaugi laptele si cu tot cu timpul de coacere necesar, ar trebui sa isi ia cam 12 minute. Consistenta pe care o cauti este cea a unei smantani grase.
Abia apoi pui nucsoara si sarea. Amesteci putin si dai cratita de pe foc. Pui galbenusurile si amesteci rapid, ca sa nu se faca cocoloase. Daca totusi observi ca ca nu ai obtinut un sos foarte fin, trece compozitia printr-o strecuratoare si e gata de folosit ca atare sau de integrat in preparate.
Daca il lasi sa se raceasca, pune o folie de plastic direct pe suprafata, ca sa te asiguri ca nu face pojghita. Daca vrei sa faci macaroni and cheese, este timpul sa adaugi branza rasa, cat compozitia este inca fierbinte. O mai poti pune si pe foc daca e nevoie si in cazul in care devine prea groasa, mai reglezi textura adaugand lapte fierbinte (cate putin, pentru ca nu ai buton de undo. Adica in niciun caz nu mai adaugi faina in punctul asta).