Cand era intrebata ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare, Cristiana raspundea mereu: sa calatoresc! Nu intelegea prea bine cum stau lucrurile, ca „meseria” de calator nu prea exista, dar mereu s-a visat un calator prin viata! Este la inceputul unei cariere de „milioane de mile”. Cum arata programul ei? Luni – zboara catre Germania, marti spre Anglia, miercuri poate spre Austria, iar joi se intoarce acasa! Usor nu ii este, dar este ceea ce a visat mereu! Sustine ca „bani mai facem, dar timpul nu il mai recuperam”, asa ca foloseste putinul timp liber pentru a absorbi cat mai mult din tot ce ii poate oferi lumea aceasta. 

Cand vorbesc cu Cristiana, ma intreba mereu „Incotro mai plecati?”, iar uneori imi e teama sa ii intorc intrebarea. Acum, cand scriu acest text, am facut acest experiment si iata ce raspuns am primit: „Canada in august, Bolivia in septembrie, Oktoberfest, apoi … cateva weekenduri la Mediterana si probabil de Revelion, in alte emisfere. 

Am vizitat 47 de tari, am ajuns pe 5 continente, insa abia astept sa descopar si Oceania si Antarctica.

Cristiana

Ea este Cristiana si zilele ei au tot 24 de ore. Va invitam sa savurati interviul  pe care ni l-a acordat. In caz de inspiratie in exces, va recomandam pauze de cumparat bilete de avion.

Globul Cristianei, azi, 29 iunie 2018

Locuri preferate in lume

Intr-o ordine complet aleatorie, as raspunde instant: Brasov – San Francisco – Buenos Aires – Machu Picchu – Hoi An – Delta Dunarii.

3 lucruri de povestit nepotilor care ti s-au intamplat cand calatoreai

Nu stiu ce va egala noptile in cort, in mijlocul campiilor infinite din Serengeti, Tanzania, printre ochii hienelor si pasii elefantilor, si pe alocuri si suspinele leilor. Memorabila ramane si calatoria de douazecisimulte de ore cu trenul in India – am vrut o experienta autentica, asa ca nu am luat bilete la vagoanele pentru turisti, am mers printre localnici, fara aer conditionat, fara geamuri, intr-o mizerie greu de imaginat. O calatorie care ar fi trebuit sa dureze 13 ore, care insa a durat mai mult decat o viata. Trenul se oprea in camp, si nu stiam daca vom mai pleca vreodata, daca vom mai ajunge vreodata – ramasesem fara mancare, fara apa – a fost un adevarat Roller Coaster emotional.

Si cum am reusit sa pierd un avion, chiar daca eram deja de trei ore in aeroport ? Pentru asta e nevoie de o poveste in offline! Prea multe peripetii si emotii sa le pot reda in scris.

Cand te-a prins „microbul” calatoriilor?

De mica mi-a fost inoculata ideea ca cea mai mare avere a noastra sunt povestile si clipele traite in prezent. Mama mereu a spus ca ea nu pleaca in mormant cu masinile, terenurile sau casele, ci cu amintirile. Asa ca a fost simplu – am stiut ca lumea trebuie descoperita. Oricat voi mai calatori, ma voi intoarce mereu in tara mea – in cultura si printre oamenii care imi fac cel mai bine.

Itinerariu-colaj din calatoriile tale, demn de Lonely Planet

M-as trezi sa vad rasaritul de pe Corcovado, apoi as lua micul dejun intr-un balon cu aer cald deasupra savanei africane. Pregatita sa incep ziua, as urca la Machu Picchu sau in Torres del Paine. M-as delecta la pranz pe o plaja cu nisip alb si as fugi rapid pana in San Gimignano pentru cea mai buna gelato si un pahar de vin rosu intr-un chateaux din zona Bordeaux. M-as pierde pentru cateva ore pe stradutele boeme ale localitatilor de pe lacul Como si daca as mai avea timp, as accelera pe coasta de Vest intre San Francisco si Los Angeles, dar m-as grabi sa ajung pentru un apus pe lacul Titicaca. M-as retrage pentru un “dinner with a view” in New York, si nu m-as duce la culcare pana nu as dansa un ultim tango in Buenos Aires. Pare ca visez, insa toate sunt experiente pe care le-am trait deja.

De ce calatoresti?

Sa ma descopar. Sa invat. Sa traiesc. Sa ma vindec. Sa ascult. Sa visez. Sa zambesc.

Ai locuri in care ai ajuns si ti-ai spus ca acolo vrei sa locuiesti?

Nu ma pot hotari unde m-as visa la pensie – intr-un sat din Toscana, Provence sau regiunea Bordeaux.
Si pana atunci, as putea locui in Buenos Aires. Imediat cum am aterizat am stiut ca as trai acolo, chiar daca numai temporar. Si mai nou si München a intrat pe lista de locuri unde mi-as putea face o viata (atat de aproape de Alpi, incat sa poti ajunge in fiecare sfarsit de saptamana la ski).

Unde nu te-ai mai intoarce niciodata? De ce?

Singura tara care m-a dezamagit profund este Marocul, unde nu cred ca m-as mai intoarce prea curand. Este o tara tare fotogenica, am mii de poze frumoase, insa mi s-a parut o tara foarte murdara, in care autenticitatea se pierde din cauza felului agresiv al marocanilor de a face turism. M-as mai intoarce in schimb in Essaouira, pentru a ma pierde pe stradutele intortocheate si pentru unele dintre cele mai bune fructe de mare mancate vreodata.

Care sunt urmatoarele 3 calatorii pe care le planuiesti?

Daca nu pun la socoteala urmatoarele calatorii deja planuite – Rusia, Canada, Bolivia – am de gand sa intru printre primii in 2019 in Australia si sa dau o fuga pana in Vanuatu si Borneao … si sa descopar Cuba … sau ce a mai ramas din autenticitatea ei. Si nu voi parasi lumea aceasta pana nu merg in Mongol Rally si pe Camino de Santiago – dar mai visez cativa ani.

Cum iti alegi locurile in care calatoresti?

Pentru cateva destinatii am avut o fascinatie inca din copilarie. M-am indragostit de Franta dintr-o carte de benzi desenate cu Mickey si Minnie – care au avut primul lor date chiar la Muzeul Louvre – si au admirat impreuna picturile cu balerine ale lui Degas. Frumos, nu? India a ajuns in topul meu de tari pe care mi le doream sa le vizitez datorita iubirii dintre Eliade si Maitreyi. Am ridicat Toate panzele sus si am ajuns in Tara de Foc, pe urmele corabiei Speranta.

Ma visez o urmasa a Romanovilor si abia astept sa vad palatele tarilor rusi, de care am aflat prima oara tot datorita lui Walt Disney si al lui film, Anastasia. Pare ca as avea un pattern clar definit – acela ca as vrea sa descopar lumea despre care am citit. Nu este intocmai asa – fascinatia pentru al Doilea Razboi Mondial si Razboiul Rece m-au facut sa imi doresc sa invat istoria la fata locului, astfel incat Vietnamul a fost mereu in lista mea de prioritati.

Si pasiunea pentru vinuri este un factor in alegerea destinatiilor – asa am descoperit atat Lumea Veche a vinului (Toscana, regiunea Bordeaux, Georgia, Moldova), cat si Lumea Noua ( m-am pierdut printre viile din zona Mendoza, Argentina, Chile, Napa Valley).

Daca ai fi o tara, care ai fi?

Argentina! Ma regasesc in zona Mendoza, fiind o mare iubitoare de vinuri. Afinitatea pentru beaux-arts si frumos ma face sa vreau sa fiu confundata cu Teatrul Colon sau cu Libraria El Ateneo. Tot Argentina este tara atat de sofisticata in care se contopesc atat de armonios culturile lumii, povesti de viata nebanuite si mi-ar placea sa cred ca asa sunt si eu – un om al lumii. Chiar daca uneori sunt mai retrasa precum stepa patagoniana, voi fi mereu plina de energie si pasiune precum o Milonga in Plaza Dorrego si voi trai toata viata in pasi de tango.

Top 5 locuri pe care i le-ai recomanda unui tanar care abia acum incepe sa calatoreasca

Berlin – libertate, multiculturalitate, toleranta – si pe deasupra si ieftin. Daca vrei ceva diferit, aici gasesti evenimente, petreceri, localuri pentru cei mai alternativi dintre noi. Cine si-ar fi imaginat ca poate sa se relaxeze pe locul unuia dintre cele mai importante aeroporturi militare? Tot Berlinul iti ofera si un mix tare interesant intre cultura, istorie si viata!
Lisabona – pentru cei mai boemi, un picnic pe malul oceanului cu o portie zdravana de Pasteis de Belem acompaniate de ritmuri de Fado si un vin de Porto. Si pentru Azulejos (cuvantul portughez de origine araba pentru placi de ceramica) – cat mai sunt – se zvoneste ca este o intreaga mafie si vor disparea.
Peru – nu ma pot hotari ce mi-a placut cel mai mult in Peru, insa consider ca este un loc cu o vibratie aparte, locul perfect pentru a calatori singur.
Rio de Janeiro – culoare si dans. Un must pentru a experimenta acel “exotic state of mind”.
Istanbul – aglomeratie si mirosuri. Viata adevarata e traita in strada. Alta lume. O lume a restrictiilor.