Pe cand isi pregatea cu nerabdare bagajele pentru Cuba, am stabilit cu Bogdan sa ne aduca si noua vesti la cald din calatoria lui. Aveam deja cativa prieteni care au fost, in ani diferiti, iar povestile lor nu seamanau tocmai. Vazusem si documentarul, Cuba and the Cameraman,  care suprinde transformarile Cubei din anii 70 pana in 2016 prin vizitele repetate ale lui Jon Alpert . Bogdan urma sa prinda si 1 maiul muncitoresc in Cuba, asa ca nu puteam rata o asa sansa.

Dar sa iti povestesc mai intai cateva lucruri despre Bogdan.
L-am cunoscut in urma cu cativa ani, la LEADERS. A intrat rapid in topul celor mai inversunati cititori pe care ii cunosc si m-a cucerit curiozitatea lui si seriozitatea cu care isi asuma fiecare rol. Pe atunci, il definea inca titlul de elevul anului in liceu si reprezentantul tinerilor la ONU. A urmat studii de comunicare la București iar acum este proaspăt absolvent al unui EMBA la Kenessaw State University, Atlanta. Bogdan spune despre el ca nu stie inca care-i este locul in aceasta lume agitata, dar este convins ca o sa-l gaseasca prin educatie, cultura si calatorit.  In ”timpul liber” librareste si incearca sa aduca cartea mai aproape de romani, care inca nu s-au prins ca ”ai atatea vieti cate carti ai citit”.

Cuba e unul dintre ultimele cinci state in care poti vedea comunismul live (alaturi de Laos, Vietnam, China si Coreea de Nord), iar pentru cei ce nu l-au prins deloc, este de-a dreptul fascinant ca experiment social.

Cum te-ai pregatit pentru Cuba?

Stim mai toti cate ceva despre Cuba: Fidel Castro, Che Guevara, romul cubanez (Havana, Santiago de Cuba, Bacardi), Buena Vista Social Club sau trabucurile cubaneze (Cohiba, Montecristo, Romeo y Julieta), insa nu puteam sa merg doar cu atat la Havana. M-am simtit dator sa le stiu istoria, cultura, limba, sa incerc sa le inteleg viata de dinainte de a ajunge acolo. Las cateva informatii de baza la finalul articolului despre istoria si cultura Cubei.

Zborul a fost cel mai usor de gasit. Au urmat cazarile, tip Airbnb, obtinerea vizei cu scop ”supporting the Cuban people” comandata pe internet, cu ridicare de pe aeroportul Fort Lauderdale, Florida – $50 – Tarjeta del Turista – pe care trebuia sa o pazesc bine, fara ea nu mai puteam parasi tara iar in final, cateva rezervari pe TripAdvisor, Airbnb pentru tururi ghidate, plimbarea cu masina si calatoria la Varadero. Pentru ca intram din SUA, accesul turistilor de orice nationalitate este interzis din noiembrie 2017, am avut ceva emotii referitoare la intrarea si iesirea din statul comunist.

Cat de sigura e Cuba?

Nu m-am simtit niciun moment in nesiguranta, in zonele turistice fiind cantonati destul de multi politisti. Si mitul ca nu exista bancomate s-a spulberat repede, am gasit trei in centru, precum si un schimb valutar avantajos.

Viata de noapte este extraordinara. Pe strazi si pe Malecon raman doar tinerii si turistii care indraznesc sa depaseasca tabuurile vietii cubaneze, muzica invaluie strazile iar trupele de salsa si latino preiau conducerea. Am fost in cateva baruri si cluburi foarte bine puse la punct unde dansul este singurul bilet de intrare.

Cum sunt oamenii?

Mi-au placut mult cubanezii: calmi, zambitori, optimisti, calzi si mai ales, deschisi la a-ti povesti viata lor, istoria familiei, mai rezervati insa atunci cand ii intrebai de regimul politic. Am incercat sa-i explic unuia dintre ei ca La Revolucion ar trebui sa fie un moment limitat, dupa care sa urmeze altceva, ceva mai bun, insa pentru toti cubanezii care au trait in regimul Fidel, La Revolucion este ceva cu care vor muri, un stil de viata.

De alta parere sunt tinerii cu care am vorbit, care, desi multumiti de sistemul educational, au o mare problema: nu pot calatori ca noi toti si nu au incredere in sistemul actual. Majoritatea ar vrea sa vada Parisul si invata si muncesc din greu pentru a-si deschide un business al lor pentru turisti. M-a uimit spiritul lor anteprenorial atat de dezvoltat, atat de bine implementat in viata reala din Cuba, fara niciun business plan sau manual in spate. Si mai mult decat atat, ar vrea ca cei care au 40-50 de ani, sa munceasca mai mult, alaturi de ei, pentru a creste tara. Foarte multi termina serviciul la 2-3 dupa-amiaza si apoi stau pana seara tarziu pe strazi la un rom cu vecinii, fara sa vrea sa faca nimic in plus.

Ce plaje ne recomanzi?

Plajele de langa Havana sunt mai accesibile si ca distanta si ca pret fata de cele din Varadero, acolo unde resorturile all inclusive au garduri care ii asigura pe turistii clasici ca nimeni nu-i poate deranja. Sfatul meu este sa mergeti totusi la Varadero, sa beti Pina Colada de la La Bodeguita del Medio apoi sa faceti o plimbare pe malul marii, sunt 4-5 km liberi, unde vin doar localnici. Am stat mai putin de doua ore la plaja, simteam ca sunt atatea lucruri de trait in jur, incat nu aveam deloc stare.

Tips & Tricks pentru Havana

Nu stati doar in Habana Vieja, mergeti si in cartierele Miramar, Buena Vista si pe langa padurea Havanei, chiar merita sa vedeti o alta Cuba. Iar traseul cu masinile clasice merita cu adevarat doar daca aveti un sofer care pe parcursul celor 2-3 ore de condus va prezinta istoria locurilor. Alegeti prin Airbnb un localnic, eu il recomand pe Josue, a planuit foarte bine toata experienta, i-am vizitat si cartierul familiei sale.

Ai prins si 1 mai muncitoresc. Cum a fost experienta?

Nu am putut rata parada de 1 mai, la care au participat Trabajadores, fabricile fiind închise, alături de mai toate magazinele private și de stat în Cuba. Din ce am văzut în filmările din comunismul românesc, aici lucrurile erau vizibil prefăcute, mersul în formație, uniformele și cântecele. În Havana, a venit cine a vrut la paradă, au fost și mulți turiști, însă fără mers în formație și uniforme. Aveau însă pancarte cu aceleași mesaje care pot fi găsite peste tot prin Havana: Viva la Revolution, Unidad, Compromiso, Victoria sau Viva Cuba, viva Fidel.

Ce ai mancat bun?

Mancarea consta in fructe de mare, vita si fructe exotice, cartofii si puiul fiind inlocuiti cu banane prajite (specialitate cubaneza) si cu peste. Cubanezii erau foarte multumiti cu ce au, intelegand foarte repede diferenta cu al nostru regim, unde temperatura chiar face diferenta.

De mentionat ca preturile in Cuba sunt foarte asemanatoare cu cele din Romania, pentru produsele pe care le au. Paritatea monedei CUC cu dolarul american tine preturile poate prea sus pentru cubanezii de rand, dar destul de accesibile pentru turisti. Si da, romul, bautura mea preferata, este mult mai aromat si mai bun fata de orice am incercat in alta parte.

Alimentarele arata exact ca cele din pozele romanesti, cozile, cartelele sunt tot acolo in Havana, insa parca lumea e mai vesela la cozi. Nu stiu daca noi aveam bauturi alcoolice sau tigari, acolo erau din plin, constituind alaturi de orez si fasolea neagra jumatate din marfa. Asta nu-i impedica pe cubanezi sa aiba smartphone-uri si tricouri Nike, comertul fiind destul de relaxat pentru orice, statul inchizand ochii pentru orice tip de import.

Vremea cum a fost in luna mai?

Desi nu era mai cald ca la Bucuresti in prognoza, real feel-ul era cu mult mai greu de suportat, umezeala din aer fiind ceva cu care nu m-am mai intalnit pana atunci. Soarele inrosea pielea fara sa-ti dai seama, iar zecile de kilometri parcursi zilnic nu mai insemnau nimic atunci cand stateai seara pe o terasa, cu un mojito sau Cuba Libre in fata, cu multa gheata si cu o adiere de vand care mai spala din aerul incarcat cu poloarea masinilor viu colorate.

Deci merita sa vizitam Cuba?

Sfatul meu este sa puneti Cuba pe lista cat mai repede. E safe, e ieftin, are tot – istorie, cultura, dans, mancare buna, plaje spectaculoase, experiente care nu pot fi gasite nicaieri in lume. Iar condimentul comunism ii da un motiv in plus, mai ales pentru romanii ce nu au prins foarte mult din regimul de la noi.

Am citit in cartea lui Vintila Mihailescu – Ambos Mundos –  un banc, care se potriveste foarte bine cu starea mea – after Cuba: „Niste preoti budisti se hotaresc sa viziteze Lumea Noua. Iau avionul si ajung pe aeroportul din New York. Acolo se asaza pe niste scaune si asteapta in liniste. Trece o zi, trec doua… La un moment dat, un ofiter din paza aeroportului se apropie de ei, intrigat, si-i intreaba ce se intimpla.
– Ne-am hotarit sa vizitam Lumea Noua, asa ca am venit la New York. Corpurile noastre au ajuns, acum asteptam sa ajunga si sufletele – ii explica mai-marele budistilor.”

Exact asa am patit si eu, doar ca la intoarcere. Chiar daca corpul meu s-a intors in Bucuresti, sufletul mi-a ramas in Havana, plimbandu-se probabil in continuare pe strazile din Habana Vieja ca un bagaj ratacit pe benzile din aeroporturi

Istoria

Istoria tarii are deja 500 de ani si incepe in 1492 cu Cristofor Columb, ce a spus despre Cuba ca este cel mai frumos pamant pe care il poti vedea in aceasta lume. Crezand insa ca a dat peste Indiile de est, s-a intors acasa, lasandu-i lui Sebastian de Ocampo bucuria de a descoperi ca acel pamant minunat este Cuba.  La scurt timp, in 1510, Diego de Velazquez cucereste insula, aborigenii, numiti indocubanezi fiind aproape exterminati de lupte, bolile noi aduse si conditiile grele de munca impuse de ocupanti. Populatia a fost incet inlocuita de trupele spaniole si de sclavi africani adusi pentru a munci pamanturile.

Cuba a trecut de la Spania la Marea Britanie si inapoi iar la Spania, urmand ca incepand cu anii 1776 sa dezvolte relatii comerciale cu Statele Unite. Avand un interes major asupra zaharului produs de Cuba, Statele Unite au adus in continuare sclavi africani care s-au rasculat pentru prima oara in 1868, condusi de Carlos Manuel de Cespedes, considerat parintele tarii. Totul s-a terminat zece ani mai tarziu, cu pierderi de ambele parti (80.000 de soldati spanioli si 250.000 de cubanezi).

In 1892, un grup condus de Jose Marti, poet si jurnalist, considerat erou national al independentei Cubei, a reluat revolta asupra Spaniei, luptele fiind incheiate prin interventia Statelor Unite in 1892, cand Spania pierde orice drept asupra perlei Antilelor.

SUA ocupa militar tara si se retrage doar in 1902, pastrand insa dreptul de a proteja independenta Cubei si a interveni oricand e nevoie. In 1902 asadar Cuba devine o republica semi-independenta, avandu-l presedinte pe Tomas Estrada Palma. Fiind infrant de coruptie interna, in 1925 puterea este preluata de Gerardo Machado, ce instituie 9 ani de regim dictatorial, ce a destabilizat grav economia tarii. Dat jos in 1933, puterea e preluata de Fulgencio Batista, ce, sprijinit de SUA, a rezistat la putere pana in 1952.

Pe 26 iulie 1953, un grup de revolutionari condusi de Fidel Cstro il invinge pe Batista, miscarii alaturandu-se grupuri de tineri, studenti si membri ai partidului socialist popular. Ei au invins in 1 ianuarie 1959, puterea fiind preluata de Fidel Castro si pastrata pana in 2016, cand conducerea tarii a fost preluata de Ruiz Castro, fratele sau.

Dupa ce a luat masuri de a investi in educatie si sanatate (si acum, Cuba are o natalitate, mortalitate infantila si un grad de alfabetizare mult superioare Romaniei), a incercat sa reduca dependenta de Statele Unite, privatizand companiile si confiscand casele si terenurile detinute de americani. Cu un embargo comercial impus in 1960 si o incercare de invazie in 1961 (Golful Porcilor, unde au murit 1500 de cubanezi anti-Castro), Cuba s-a vazut nevoita de a incepe un parteneriat comercial cu URSS, avand ca principal schimb petrolul pe zahar. Totul a culminat cu Criza Rachetelor din 1962, probabil cel mai aproape moment de un al Treilea Razboi Mondial, stins cu multa diplomatie de Kennedy, rachetele fiind retrase din Cuba, iar Fidel Castro obtinand promisiunea ca nicio viitoare administratia a SUA nu va atenta la integritatea teritoriala a Cubei.

Anii 1980 au fost primii ani in care, dupa discursul de peste 4 ore de la ONU si un meci de baseball castigat de Cuba in fata SUA, Fidel Castro a acceptat ca cei care au parasit tara sa se intoarca sa-si vada familiile. Vazand limitarile revolutiei cubaneze, au loc proteste in fata ambasadei SUA din Havana, unde se formeaza doua tabere: cei care vor sa plece si cei care-i critica pe cei care vor sa plece, adepti ai regimului Castro.

Dupa ce, pana in 1980, peste 10.000 de cubanezi au cerut azil politic in State, in aprilie 1980 Fidel Castro organizeaza Marielito, deschiderea portului Mariel pentru cubanezi. Peste 125.000 pleaca in Florida, existand voci care spun ca printre ei au fost puscariasi si bolnavi mintali eliberati special pentru aceasta operatiune. Fiind criticat de Jimmy Carter, Fidel Castro opreste operatiunea in octombrie 1980.

Au urmat poate anii cei mai grei din istoria Cubei, dupa caderea blocului sovietic, cand finantarea de aproape 9 miliarde de euro anual dinspre Rusia a incetat, economia planificata a Cubei s-a prabusit, ajungandu-se la imaginile cunoscute si in Romania cu magazine goale si rationalizare pe baza de cartela.

Incepand din anul 2000, economia si-a mai revenit, regimul intelegand ca doar prin turism tara isi poate reveni. Desi salariul mediu pe economie in Cuba este inca sub 50 de dolari pe luna, aproape toti cubanezii au afaceri private netaxate de stat, prin care isi pot mari veniturile. Cei mai multi ofera cazare ”casa particular” sau baruri/restaurante ”paladar”.

Din 2015, odata cu listarea a peste 2000 de unitati de cazare prin AirBnB, fiecare unitate de cazare particulara plateste o taxa pentru a putea fi certificata de guvern.

Cultura

Mi-am facut un obicei din a nu pleca intr-o tara straina fara o carte scrisa de un autor local sau despre acea tara. E-un rege nebun in Danemarca m-a trimis imediat cu gandul la o carte mai veche pe care o vazusem intr-un anticariat – Spune-mi ceva despre Cuba. Citisem si in Acasa, pe drum despre vizita lui Cosmin Bumbut si a Elenei Stancu in Cuba, insa nota trista a schimbarilor in rau datorate turismului american in Cuba m-a trimis catre cartea lor despre Cuba, Cuba continua, pe care, desi album foto cu mici pasaje, m-a tinut in ea mai bine de o saptamana. Au urmat acolo Toti pleaca – Wendy Guerra si Hotel Ambos Mundos – Vintila Mihailescu. Tot inainte de plecare, am largit orizontul cultural spre muzica si film. Am sarit de la Buena Vista Social Club (pe care o aveam pe vinil de ceva vreme) la documentarele despre formatie, cel din 1999 si cel din 2017.

Trecand la filme, Cuba and the Cameran m-a impresionat, ca demers, ca realizare, ca modalitate de a spune o poveste a unei tari. Cineastul Jon Alpert, premiat cu Emmy, ne prezinta destinele a trei familii cubaneze de-a lungul a patru tumultuoase decenii din istoria tarii. Vedem acolo povestea taranilor cubanezi pentru care munca pamantului si ingrijirea animalelor inseamna toata viata, alaturi de povesti ale tinerilor care si-au intemeiat familii pe parcursul acestor ani tulburi in Cuba. Cea mai interesanta parte este insa selectia de interviuri cu Fidel Castro, jurnalistul fiind printre singurii americani agreati de presedinte. Vedem un Fidel haios, relaxat si sigur pe sine, despre care o sa vreau sa aflu mai multe dintr-o urmatoare lectura: Viata secreta a lui Fidel Castro. 17 ani in intimitatea lui lider maximo.