Sala Teatrului Colón rasuna in ritmul ropotele de aplauze ale celor peste 2000 de spectatori veniti sa se bucure de concertul simfonic. Domnii care in urma cu o ora ne-au ajutat sa ne ocupam locurile in sala ies pentru cateva momente din rolul de angajati si sar curentati de pe scaune pentru a aclama. E un prilej din ce in ce mai rar sa poti lua parte la un concert in acest spatiu incarcat de istoria celor peste 100 de ani, asa ca ne bucuram sa facem o radiografia rapida atat a localnicilor, cat si a turistilor.

Argentinienii sunt foarte familiari, atat intre ei, cat si cu cei care vin sa le viziteze tara. Probabil d-asta au reusit sa integreze atat de bine toate coloniile care au venit aici de-a lungul vremii. Si nu numai ca i-au primit, dar pare ca i-au lasat pe fiecare printre ei sa isi lase amprenta. Daca nu esti foarte atent, ai impresia uneori ca esti in Italia, doar ca se vorbeste in spaniola. Bine, dupa parerea noastra neavizata, si spaniola argentinienilor are un accent italienesc, cu multe J-uri si alte sunete usor intepate.

Si daca tot vorbim de limba, iata si cel mai auzit cuvant: cambio, cambio. E ca o melodie de fundal care se aude la orice colt de strada. Sunt localnicii care incearca sa te convinga sa schimbi la ei banii in pesos argentinieni. Eu cuvantul asta l-am invatat in copilarie, din melodia de generic a unei telenovele: Cambio el dolor por libertad, adica schimb durerea pe libertate.

Tot un soi de libertate e si sa ai pesos, mai ales daca vrei sa mergi cu mijloacele de transport in comun, Si o sa vrei, pentru ca in Buenos Aires distantele intre obiectivele turistice este foarte mare. Daca te uiti pe harta dupa ce ai mers o ora, ai impresia ca ai stat pe loc. Tocmai din motivul asta orasul e impanzit de autobuze. Au chiar si benzi unice de  circulatie pe mijlocul strazilor, ca tramvaiele. Si aproape la orice colt de strada exista statii. Da, statii, pentru ca autobuzele opresc in locuri diferite, iar argentinienii se aseaza la coada in asteptarea lor. Nimeni nu se imbulzeste si nici nu ii incurca pe cei care coboara, pentru ca linia se face in directia inversa fata de sensul de mers. Iar daca te intrebi ce se intampla cand sunt oameni mult in spatie, vezi in poza de mai jos :))

Si cum nu am putea sa facem aceasta scurta recenzie a primei zile in Buenos Aires fara sa intrebam si simturile gustative, iti povestim despre faimoasele alfajores, biscuiti rotunzi cu textura unei turte dulci, doar ca mai moi, si umpluti cu crema de dulce de leche (caramel cu lapte), alta nebunie argentiniana care face furori printre turisti. Aseara am ajuns si in Palermo, zona faimoasa pentru restaurante si viata de noapte si ne-am ales locul in care diseara ne vom bucura de o parrilla (gratar) autentica.

Cam asta este la cald ce am experientat in primele 24 de ore. Vom continua sa dam mai departe din povestile locurilor, gusturilor si oamenilor din Argentina si Chile. Ramaneti alaturi de noi pe blog, Facebook si Instagram.