Actiunea se desfasoara intr-un orasel cu alura frantuzeasca situat la poalele muntilor si inconjurat de podgorii ruginii. Aerul rece de munte e imblanzit de un soare tomnatic, chiar daca aici, in Africa de Sud, e oficial iarna.
Ne facem intrarea in stil mare, asa cum se va dovedi tot ceea ce urmeaza sa traim in Franschhoek („French Corner” in olandeza), numit si „food and wine capital of South Africa„. Acest fusion cultural se completeaza in cel mai natural mod cu putinta. Stilul frantuzesc, rigoarea olandeza si spiritul african te conving ca aici este the place to be.
Gazda noastra pentru urmatoarele doua nopti este un francez care a mutat lanurile de lavanda in Africa de Sud si, mai mult, a gasit si un soi care infloreste de doua ori pe an. Asa ca dormim parca leganati de mireasca care trece cu usurinta de zidurile conacului, luam micul dejun si ne gasim repede argumente ca e suficient de tarziu cat sa deschidem lista lunga a cramelor in care ne-am propus sa facem degustari.
La intrarile pe domeniile cramelor suntem intrebati galant daca suntem de-ai locului, ca nu cumva sa ne pierdem. Si nu-i de mirare. Aici cramele sunt un fel de sat in sat, fiecare cu propria brutarie, bacanie, restaurant de fine dining, bar, locuri de cazare, magazin de portelanuri si textile si bineinteles crama si magazin de vinuri. Ritmul e mereu relaxat. Daca locuiesti in Franschhoek, fie faci vin, fie faci turism. Daca esti calator, fie degusti vinurile unor crama aflate in topuri mondiale, fie te bucuri de fine dining la preturi rezonabile. Si de cele mai multe ori le combini.
DRINK
Sapata in munte si cu vedere panoramica asupra orasului, crama Haute Cabrière a fost punctul de start pentru maratonul degustarilor. Am gasit aici niste vinuri corecte care ne-au facut companie buna la caldura semineului. Nu am rezistam sa nu luam acasa si un roze.
Daca ar trebui sa ne intoarcem la o singura crama din Africa de Sud, sigur asta ar fi locul. Mai mult, ne-am lua si cel putin o noapte de cazare aici, ca sa nu ne mai intrebam cine conduce. Cu o diversitate impresionanta de vinuri, crama Boschendal te cucereste inca de la intrare. Copaci falnici pazesc cararea care iti calauzeste drumul pe domeniu. Cladiri vechi dar foarte bine ingrijite gazduiesc toate necesarii sederii aici. Mergem dupa mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor, deschidem usa grea de fier forjat si aterizam in lumea prajiturilor. Din stanga vitrinelor ne face cu ochiul o sticla de ghimbirata cu lamaie parca desenata de un creativ talentat. Nu rezistam si luam una la pachet. Langa brutarie e bacania, iar printre bunatatile de aici se numara si vita angus, din propria ferma. In cele din urma ajungem si in crama unde oferta de pachete pentru degustari este vasta. Alegem o combinatie de 7 vinuri care ne ofera un itinerariu firesc de la vinuri racoroase de vara pana la rubinii puternice si vinuri desert, plus un pachet de vinuri spumante insotite fiecare dintre ele cu cate un tip de ciocolata. Pentru ca este o seara calduroasa, alegem sa ne bucuram de acest rasfat in gradina. La plecare ne-am luat si un vin pe care urmeaza sa il deschidem la nunta de argint. Aici ne-am bucurat si de fine dining, dar povestim despre asta mai jos.
Daca nu ai inca o imagine a burgheziei, aici sigur o sa o ai. Mult mai mica decat Boschental, crama La Motte te suprinde prin rafinament si exclusivism. Masini de epoca parca abia iesite din fabrica sunt conduse cu eleganta pe aleile care traverseaza covoarele perfecte de iarba. Un magazin mic iti ofera produse de calitate superioara dar la niste preturi pe masura, asa ca oricat de mult ne-au placut, nu am cumparat nimic. Nici restaurantul nu l-am testat, desi este renumit. Am degustat insa 5 vinuri care fara doar si poate s-au diferentiat de cele explorate in celelalte crame. Vinuri dure pe care parca le-ai bea doar in momente deosebite. Daca voiai sa te bucuri de aceste vinuri si acasa, aici nu aveai de ce sa te ingrijorezi de transport, pentru ca ofereau servicii de transport in toate lumea, inclusiv in Romania. Le spuneai doar cand ajungi acasa, si atunci veneau si vinurile. Conditia era sa cumperi cel putin o cutie si pretul era diferit in functie de cantitate. Am auzit un zvon cum ca proprietarul cramei se numara printre cei mai bogati oameni din lume.
Echivalentul lui Boschendal din Stellenbosch este crama Spier. Chiar daca nu este un motiv suficient pentru a renunta la vizita in Franschhoek, merita sa faci un popas de cateva ore aici, sa te bucuri de un BBQ sud-african alaturi de un pahar de Pinotage, vinul de semnatura din Africa de Sud, ori de un pahar de Shiraz, deasemenea faimos aici.
EAT
Ryan’s Kitchen
Aici am avut prima noastra experienta culinara din Franschhoek si probabil e si restaurantul cel mai indreptatit sa intre in categoria fine dining. Daca te-ai uitat la Chef’s Table’s, atunci ai imaginea corecta a acestui loc. Nici preturile nu sunt de neglijat, dar sunt totusi rezonabile. Adica am reusit cu 50 de euro sa mancam aperitive, fel principal, desert si vin, doua persoane. Restaurantul are doar cateva mese, un design simplu si frumos, plus o bucatarie deschisa care te lasa sa vezi in direct cum se creaza minunile pe care le savurezi. E nevoie de rezervare pe care o poti face online. Chef-ul se mandreste ca o buna parte din cariera sa a petrecut-o in scoli Michelin din diverse locuri din lume. Nu degeaba restaurantul este pe locul 3 pe TripAdvisor.
Rhone Restaurant
Aflat pe domeniul cramei Boschendal, Rhone castiga detasat premiul I la categoria gust, aspect si customer service. Cel mai bun berbecut din lume aici l-am mancat.
Fine dining cu portii si preturi normale, gust demential si atmosfera plina de viata (pentru ca iarna in Africa de Sud ai de multe ori sansa sa fii singurul client, chiar daca nu ii impiedica sa iti ofere aceiasi diversitate). Acest restaurant era plin pana la refuz. Am avut pare noroc sa gasim totusi libera o masa de doua persoane. Am ajuns aici la recomandarea gazdei noastre care ne-a spus ca aici merge cel mai des daca vrea sa aiba sigur o experienta placuta. Daca cumva ajungeti aici, nu ratati curry-ul. Absolut fantastic. Mai bun parca decat la mama lui.
REPEAT
and again and again and again