In cele 15 zile petrecute in Vietnam, am parcurs pe jos echivalentul distantei Bucuresti – Brasov. Iar pentru a traversa Vietnamul de la nord la sud, mai adaugam si cateva zeci de ore petrecute in avion, tren, microbuz si autobuz.

Itinerariul: Hanoi, Halong Bay, Ninh Binh, Hue, Hoian, Ho Chi Minh (Saigon), Delta Mekongului (Can Tho), Phu Ouoc.

Am vazut peisaje care ne-au lasati muti de uimire, am traversat intersectii rugandu-ne sa ajungem teferi pe partea cealalata, am testat cele mai diverse gusturi, am facut „revolutie” in microbuz pentru ca soferul ne-a lasat la 7 km distanta de  orasul pentru care am platit, ne-am plimbat cu scuterul printre orezarii, am ramas fara combustibil la scuter, am invatat sa gatim mancaruri traditionale, am intalnit oameni care ne-au „predat” cele mai importante lectii de echilibru, am vorbit cu tineri care nici nu indraznesc sa viseze sa vada vreodata alta tara, batrani care dimineata la 7 ies cu copii, nepoti, prieteni si practica sport in parc, parinti care inca traiesc traumele razboiului.

Ne-am dorit mult sa ajungem aici. Atat de mult, incat am ignorat toate articolele calatorilor care spuneau ca Vietnamul i-a dezamagit. Pe noi ne-a imbogatit. Cu fiecare pas pe care l-am facut in Vietnam am mai invatat ceva despre noi, despre limitele noastre, despre acceptare, despre toleranta, despre bucuria diversitatii.

Poate nu intamplator am lasat sa se aseze aceasta experienta in sufletele si mintile noastre inainte sa continuam sa scriem. Acum, la 3 luni dupa ce ne-am intors, inca simtim mirosul de ciocolata al cafelei in care vietnamezii pun la prajire vanilie pentru a o face mai aromata (in Vietnam se produce cafea robusta, adica un soi mai putin gustos). Ne-au ramas intiparite in minte imaginea vietnamezilor care isi incepeau dimineata cu supa de noodle pe care o mancau intinsi pe motociclete, sentimentul de supereroi pe care il aveam de fiecare data cand treceam strada in Hanoi printre zecile de scutere care niciodata nu opreau la trecerea de pietoni (walk like a snake, like a snake, ne sfatuiau vietnamezii), scaunele mici de plastic colorat care umpleau trotuarele si ii gazduiau pe localnicii care mancau si stateau la povesti pana dimineata.

Despre Vietnam si vietnamezi:

• Vietnamezii fac sport in fiecare dimineata –  in parc, acasa sau in sala de sport, de cele mai multe ori impreuna cu prietenii.
• Se claxoneaza nonstop, dar nu de nervi, ci pentru preventie.
• Cand vor sa iti vanda ceva, nu sunt insistenti.  Mai degraba stau langa tine fara sa zica nimic.
• De multe ori, cand incerci sa te asiguri ca vei avea parte de ceea ce promit sau ca este pretul corect, se uita in ochii tai, pun mana pe inima si spun: Please, believe in me.
• Am intalnit multi americani si australieni care erau la pensie si se plimbau prin lume.
• Timp de 3 ore pe zi, dimineata, pranz si seara, Guvernul are program la radio care se aude in boxele amplasate in toata tara.
• Iti dau mereu apa gratuit, fie ca esti la hotel, in autobuz sau in avion.
• Rata de divort in Vietnam e foarte mica. Doar unul din 100 de vietnamezi se gandesc la divort.